Si in sfarsit, … mi-am dat si eu seama cum se face. Ca prea nu bateau cum trebuie toate de pana acum.

Doar foto. Facute aseara. In asteptarea limpezirii apei… ca de namol m-am saturat.
Pentru marle si ce-o mai fi …

Fara “greutati”, legat putin altfel, cu o coada de mai mare frumusetea care bate mondial.
Si pentru ca am fost intrebat: bucktail galben+rosu, gamakatsu sc15 2/0, EP rosu pt coada si amnesia pt sustinerea ei. Plus 8 fire de flash.

Din nou bucktail. De data asta cu putin EP pe cap. Si mai …”action hero” … parca …

Fac si eu ca voi… Pana cade gheata, mai leg una-alta.
Aseara, timp 30 de min, m-am jucat cu ce bucktail mai aveam prin casa. Rezultatul din punctul meu de vedere – acceptabil.
Ramane sa vedem daca place si dintoaselor.

Am fost pe apa. N-am mai rezistat si am udat bocancii.
Neajlovul in regresie, dupa o inundatie cum de mult nu am mai vazut. 10m in padure plini de namol.
Apa de ciocolata, ceva maruntis alergand prin mal. In rest … liniste si peturi.

Am vazut una, intr-un atac violent – pe malul opus. N-aveam cum sa ajung pana acolo…
Totusi, a fost primul contact.

Voi ?

Proaspat venit de la un prieten din Olanda – un mic(22cm) streamer – dutch style.
Mai mare nu cred ca se poate.

Anul asta va fi anul stiucii. Cel putin pentru mine. Promit!
Sa aveti un an plin!

N-am mai putut sa rezist si am dat o fuga in Delta. Doua zile am alergat “cucoanele” cu tot ce aveam mai paros prin trusa.
Pe un vant crunt, care pe alocuri m-a facut tinta preferata a streamerelelor, am dat in 2 marlite si am avut un atac care a lasat urme.
In plina relaxare sub soarele amiezii, batul mi-a zburat la propriu din mana … facandu-ma sa incerc disperat printr-o saritura crunta ce mai avea putin si se termina in apa, sa il recuperez.
Pe scurt, mi-am luat o bataie crunta in competitia cu slidere si lingurite, dar m-am tinut tare. Am lansat in nestire, cautand urmatorul atac. N-a fost sa fie!
In mod evident, pe undeva … fac eu ceva greseli. La fel de evident, trebuie muncit pana sa ai rezultate notabile.

Monstruletul galben din poza, de 17cm, este cel care a dat “micile” rezultate.

Un tipar trebuie sa fie usor de lansat, sa arate bine in apa si sa prinda peste, ca sa iau in considerare pastrarea lui! – zice Bob Clouser sub prima poza din cartea lui.
Mai zice ca multe din inventiile sale de-a lungul a peste 50 de ani de flyfishing au ajuns la cosul de gunoi. Exista si supravietuitori, si unul dintre ei este Clouser Minnow.
Partea cea mai importanta e ca timpul petrecut in fata menghinei si observatiile bazate pe cunoasterea modelului natural pe care il copiezi, sunt capitale si hotaratoare in succesul creatiei tale.

Nu sunt fan bucktail. Imi pare stiff si parca in apa nu se misca intr-atat de natural cat mi-as dori. Pana acum am facut clousere din 4-5 materiale si cel de mai sus pare cel mai “feroce”.
Parca totusi sinteticul in cazul asta e mai bun.
N-am legat coada in stilul lui BC ci m-am dus spre varianta DNA. Mai liber, cu bataie mai larga.

Tot din EP fibers, cateva stufoase legate pe modelul peanut butter.
Daca initial ce iese pare o mare “matura” de fibre sintetice, dupa ce decupezi sunt de-a dreptul impecabile. Asta ca sa nu mai spun ca daca le uzi, exista riscul sa te indragostesti de ele.
In plus, in functie de dimensiunea carligului si pestele urmarit, le poti lega cu usurinta in marimi cuprinse intre 7 si 20cm.