din padure

Am fost din nou dupa stiuca. Nici un tzac, nimic … si-am dat patru ore, pana a inghetat sangele in mine.
Apa maro, parca plina de tanin, iar padurea plina de viata.
Malurile, bustenii, gropile, nimic nu mai seamana cu anul trecut. Unde era apa pana la genunchi sunt acum gropi de nu iti vine sa crezi – mi-a intrat apa in wadersi pe sus.

Am fotografiat cate ceva pe drumul de intoarcere, pana la masina.

Bonus: Un nene’ care nadea si alerga niste carasi intr-un gropan m-a intrebat la ce dau cu pasarea aia prinsa de fir.